Alexandra Păcuraru: Astăzi marcăm ziua internațională a libertății presei, dar oare mai avem ceva de sărbătorit?

Astăzi marcăm ziua internațională a libertății presei, dar oare mai avem ceva de sărbătorit? Cândva, jurnaliștii reprezentau a patra putere în stat, în 2023 vedem că tot mai mulți oameni din mass-media s-au transformat în agenți ai propagandei, din oricare tabără ar veni ea. Din fericire, sunt bucuroasă că în România încă mai există redute ale presei de calitate, cu jurnaliști care oferă națiunii știrile așa cum se petrec și nu așa cum vor alții să le dicteze. Sunt mândră că Realitatea este una dintre aceste făclii ale adevărului.

Este drept că uneori mai și greșim, dar noi nu o facem cu intenție, nu avem interese ascunse. Nu suntem în solda nimănui și ne străduim să fim parteneri cinstiți ai românilor. Nu ne oprim, oricâte piedici ni s-ar pune. Nu cedăm în fața șantajului și a presiunilor, din oricare parte ar veni ele. Mă bucur că astăzi a avut loc prima Convenție a Clubului de Presă, o organizație cu două departamente, al ziariștilor și al proprietarilor. Până acum s-au înscris peste 30 de case de presă și aproximativ 500 de jurnaliști de la cele mai importante cotidiane, site-uri, posturi de radio și televiziune. Iar lista este în continuare deschisă. Departamentul Ziariștilor va reprezenta interesele acestora în raport cu autoritățile statului, centrale și locale, militând pentru drepturile lor de muncă și exprimare liberă, îi va proteja de presiunile de tot felul. Obiectivele Departamentului Proprietarilor vizează interesele comune în raport cu autoritățile statului român și cu cele internaționale ce activează în domeniu. Sper să fie un nou început pentru mass-media românească, un restart care să reînnoiască parteneriatul cu românii, în interesul acestei națiuni. Din păcate, apariția rețelelor de socializare s-a transformat într-un fel de presă alternativă, acolo unde informațiile neverificate sunt ingurgitate rapid de o mare parte din cei care au conturi pe aceste platforme.

Suntem în top zece țări ale lumii privind viteza de internet, dar suntem la coada clasamentului privind modul în care îl utilizăm. Cu aceeași viteză înghițim toate știrile care se rostogolesc pe diverse publicații, ori rețele de socializare. Cumplit este că valorile reale au fost înlocuite de anonimi celebri, care au milioane de fani și care aduc, cu fiecare click pe postările lor, tânăra generație într-un abis al lipsei de cultură. O națiune fără elite reale estre condamnată definitiv. Mințile tinere sunt acaparate de indivizi fără talent, fără Dumnezeu și fără valoare, care vor determina cursul pe care îl va urma această națiune. Din temple ale educației, școlile au ajuns pepiniere de infractori și de analfabeți funcționali. Știu că mă veți critica, dar îmi asum tot ce spun. Iar datele oficiale susțin fiecare cuvânt pe care vi-l adresez. Mă îngrozește că atunci când intru pe youtube, spre exemplu, în trendul căutărilor se află manele cu zeci de milioane de vizualizări, ori așa-ziși influenceri care îndeamnă la misoginism, violență, șmecherie și le arată copiilor cum să facă bani fără să muncească cinstit. Degradarea soocietății se face celulă cu celulă, iar acest cancer cuprinde întreg trupul națiunii și produce metastaze care vor fi aproape imposibil de vindecat, ori ameliorat. Mă neliniștește profund când pe tik tok, tot felul de indivizi dubioși, care promovează ura, sexul, depărtarea de Dumnezeu, sunt urmăriți de milioane de români, majoritatea copii cu mintea pură și curată. Cum putem să îl abandonăm în ghearele acestor nenorociri? Din fericire, România mai are și vârfuri. Avem destui elevi care ne reprezintă cu cinste la nivel mondial la concursuri, la olimpiade de top. Încă mai sunt dascăli dedicați și devotați meseriei. Pe ei trebuie să îi protejăm cu orice preț, pe ei trebuie să îi promovăm. Ei sunt cei care, să sperăm, ne vor conduce destinele. Nu acum, poate peste ani! Dragi părinți, limitați accesul copiilor la aceste pericole uriașe pe care le reprezintă internetul.

Dragi politicieni, dacă vreți să avem un destin frumos între popoarele lumii, dați legi prin care să blocați anumite aplicații. S-a tot vorbit despre tik tok și pot să vă spun că este cea mai cumplită aplicație care ucide mințile tinere. Ați văzut ce se întâmplă la Chicago? Pe internet s-a pornit o mișcare prin care tinerii își propun să ia cu asalt orașe întregi. Chiar au făcut-o în metropola americană, acolo unde adolescenții au provocat violențe extreme și chiar au împuscat copii. Poliția și trupele speciale sunt incapabile să oprească aceste atacuri de o violență extremă! Ați văzut ce s-a întâmplat în Serbia, acolo unde 9 oameni au fost uciși de un elev care a venit înarmat la școală? Ori la noi în capitală, acolo unde un adolescent a pus cuțitul la gâtul unei profesoare? Vedeți în ce lume trăim? Încotro ne îndreptăm? Dar cum să se comporte cei de rând altfel, când la vârful puterii vedem circ și bătaie. Așa cum s-a întâmplat astăzi în Parlamentul României, acolo unde deputații au sărit la bătaie. Așa dați exemplu, stimați politicieni? Acoperiți lipsa de soluții cu înjurături, jigniri și îmbrânceli. Iar românii au nevoi stringente care necesită rezolvare acum, azi. Din cauza lor nu mai putem privi mai departe de orizontul prezentului. Iar norii negri de furtună se adună tot mai grei la orizont. Sărăcia devine o realitate care se instalează în casele a milioane de români, iar lista tăierilor și a disponibilizărilor începe să prindă contur. Pentru fraieri, evident. Bogații vor fi și mai bogați, pentru că au găsit surse cu care să își mărească veniturile. Pentru cei de rând, nu. Noi strângem cureaua, iar în timp ce ei servesc caviar și vită în foiță de aur, poporul nici de pâine nu mai are bani.

Și pentru că ne-au alungat frații și surorile în pribegia sărăciei, astăzi ne confruntăm cu o nouă criză majoră, cea a lipsei forței de muncă. Deși pregătesc concedieri pe bandă, decidenții nu au soluții pentru a acoperi golurile din piață. Într-o analiză pentru QMagazine, profesorul Petrișor Peiu a explicat cât se poate de clar că „Natura are oroare de vid și, dacă românii emigranți nu se întorc acasă, locul lor este luat, pas cu pas de către lucrători din Asia. Căci pentru aceia a veni aici înseamnă accesul la un salariu de zeci de ori mai mare decât în țările de origine. Realitatea pieței muncii s-a schimbat dramatic: dacă acum 20 de ani, a avea un loc de muncă decent era un mare noroc la noi în țară și milioane de români au plecat în Vest imediat ce s-au deschis granițele statelor occidentale pentru lucrătorii români, astăzi România a devenit un spațiu primitor care se deschide din ce în ce mai mult către imigranții veniți, în general, din Asia.

Așadar, după ce am pierdut milioane de oameni din forța de muncă, care au plecat spre Vest pentru salarii mai bune, acum încercăm să umplem golurile din economie cu muncitori aduși din Bangladesh, Sri Lanka , Vietnam sau Nepal. Ba chiar o parte dintre ucrainenii fugiți din calea războiului, peste 110 000, au ales să rămână la noi și unii chiar s-au integrat pe piața muncii. Lor li se adaugă cei aproape 200 000 de români basarabeni, care, având deja cetățenie dublă (românească și pe cea a Republicii Moldova) au ales să se stabilească aici. (…) Ei bine, paradoxul România este foarte bine exprimat de două realități paralele. Pe de o parte, suntem națiunea cu cei mai mulți cetățeni pierduți în favoarea statelor europene occidentale, 3,1 milioane de români fiind rezidenți permanenți în Europa de Vest. Trebuie, însă, să fim atenți la un fenomen foarte clar: pentru asiaticii care vin aici la lucru, România este doar o haltă în drumul spre Europa de Vest: După câteva luni petrecute pe șantierele de la noi și după o calificare „la locul de muncă” onorabilă după standardele europene, extra-comunitarii vor pleca rapid în Germania sau Franța. Iar problema economiei românești va rămâne în continuare nerezolvată. Căci piața muncii suferă la fel de mult și după importul de lucrători din Asia. Căci acesta nu poate, nicidecum, înlocui, ceea ce ar trebui de fapt făcut: mai multă carte (în mediul rural, mai ales), mai mulți români atrași să muncească pe un salariu stabil și mai mulți români reîntorși din Vest. Restul sunt doar pansamente de moment, care nu rezolvă problemele de fond.”, scrie domnul profesor.

Așadar, dacă tot vă bateți pe funcții-grele, care să vă ofere control la butoanele de comandă, măcar să veniți cu soluții care să ne aducă românii acasă. Ați văzut puterea diasporei, dorința de a schimba ceva în bine pentru cei care au rămas aici, în speranța că cei plecați vor reveni pe aceste meleaguri! Înainte să închei acest editorial, eu vă mai spun că e nevoie să ne străduim să nu facem rău nimănui, chiar dacă am fost un popor rănit. Trebuie să lăsăm răul să se ducă, dar nu înainte de a ne cere dreptatea pe care o merităm. Iertarea, nu uitarea, e cea care ne va aduce liniște. Să nu spunem cuvinte grele, chiar dacă ni se par meritate și perfect adevărate. Ecoul lor se stinge greu.

Rănind un suflet, vom purta povara durerii lui. Să fim blânzi cu cei de lângă noi, oricât ne-ar durea poverile pe care le purtăm în suflete. Niciodată să nu ne lăsăm frustrarea să se reverse pe oamenii dragi. Oricine are dreptul de a fi trist, supărat și nervos, dar nu vom găsi niciodată liniște furând liniștea altcuiva. Să nu lăsăm răul pe care alții ni-l fac să ne întunece mintea și să ne învenineze sufletul. Și nici pe oamenii care zâmbesc văzându-i pe alții îngenuncheați să ne răpească speranța. Indiferent de dificultățile cu care ne confruntăm, de experiențele dureroase de viață prin care trecem, adevăratul nostru dezastru este să ne pierdem speranța, spune o vorbă înțeleaptă. Așadar, avem în față nori negri și grei, furtună grea din cer și foc din toate colțurile pământului. Dar încă nu este nimic pierdut. Și trebuie să mai înțelegem un lucru profund: nu suntem toți în aceeași barcă, dar înfruntăm aceeași vijelie. Unii au iahturi, alții sunt în bărci gonflabile, iar mulți sunt deja la un pas să se înece. Așa ca trebuie să fim capabili să întindem mâna și să îi salvăm pe cei în nevoie. România are nevoie ca noi să fim buni iar noi avem nevoie de o țară frumoasă și stabilă. Împreuna facem România suverana! 

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.