„Gheţarul Apocalipsei” din Antarctica – poreclit astfel deoarece prăbuşirea sa ar putea duce la o creştere catastrofală a nivelului mării – se topeşte rapid şi în moduri neaşteptate, potrivit unor noi cercetări, relatează CNN.
Gheţarul Thwaites are aproximativ dimensiunea Floridei şi este situat în Antarctica de Vest. O parte din ceea ce îl ţine în loc este un platou de gheaţă care ajunge până la suprafaţa oceanului. Platforma acţionează ca un dop de plută, menţinând gheţarul ancorat de uscat şi oferind o apărare importantă împotriva creşterii nivelului mării. Dar platoul de gheaţă, care este esenţial, este foarte vulnerabil pe măsură ce oceanul se încălzeşte.
În două studii, publicate miercuri în revista Nature, oamenii de ştiinţă au arătat că, deşi ritmul de topire de sub o mare parte a platoului de gheaţă este mai lent decât se credea anterior, fisurile adânci şi formaţiunile în formă de „scări” din gheaţă se topesc mult mai repede, iar cauza este apa caldă care se infiltrează în punctele sale slabe, agravând topirea cauzată de creşterea temperaturilor exterioare.
Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, gheţarul Thwaites se transformă rapid. În fiecare an, acesta „varsă” miliarde de tone de gheaţă în ocean, contribuind cu aproximativ 4% la creşterea anuală a nivelului mării. O topire deosebit de rapidă are loc în punctul în care gheţarul se întâlneşte cu fundul mării, care s-a retras aproape 14 kilometri de la sfârşitul anilor 1990, expunând o porţiune mai mare de gheaţă la apa relativ caldă a oceanului.
CE S-AR ÎNTÂMPLA DACĂ S-AR PRĂBUŞI GHEŢARUL THEAITES
Prăbuşirea completă a gheţarului Thwaites ar putea duce la o creştere a nivelului mării de peste 70 de centimetri, ceea ce ar fi suficient pentru a devasta comunităţile de coastă din întreaga lume. Dar Thwaites acţionează, de asemenea, ca un baraj natural pentru gheaţa din jurul său în Antarctica de Vest, iar oamenii de ştiinţă au estimat că nivelul global al mării ar putea creşte în cele din urmă cu aproximativ 3 metri, dacă Thwaites se prăbuşeşte.
Deşi ar putea dura sute sau mii de ani, platoul de gheaţă s-ar putea dezintegra mult mai devreme, declanşând o retragere a gheţarului, care este atât instabilă, cât şi potenţial ireversibilă.
Pentru a înţelege mai bine cum s-ar remodela regiunile de coastă îndepărtate, o echipă de oameni de ştiinţă americani şi britanici din cadrul International Thwaites Glacier Collaboration s-a deplasat la gheţar la sfârşitul anului 2019. Folosind un burghiu cu apă fierbinte, au făcut o gaură de aproape 600 de metri în gheaţă şi, pe parcursul a cinci zile, au trimis jos diverse instrumente pentru a face măsurători din gheţar.
Instrumentele au inclus un robot asemănător unei torpile numit Icefin, care le-a permis cercetătorilor accesul în zone care anterior erau aproape imposibil de studiat. Vehiculul operat de la distanţă a luat imagini şi a înregistrat informaţii despre temperatura şi salinitatea apei, precum şi despre curenţii oceanici.
Într-una dintre lucrările de cercetare, condusă de Britney Schmidt, de la Universitatea Cornell, oamenii de ştiinţă au descoperit că apa mai caldă îşi face loc în crevase şi alte deschideri cunoscute sub numele de terase, provocând o topire laterală de 30 de metri sau mai mult pe an.
„Apa caldă pătrunde în cele mai slabe părţi ale gheţarului şi agravează situaţia”, a declarat Schmidt pentru Reuters. „Acesta este genul de lucru de care ar trebui să fim cu toţii foarte îngrijoraţi”, a spus ea despre descoperirile care subliniază modul în care schimbările climatice ajung în izolata Antarctică.
Oamenii de ştiinţă au depins anterior de imaginile din satelit pentru a arăta comportamentul gheţii, ceea ce făcea dificilă obţinerea de detalii granulare. Acum este pentru prima dată când o echipă a fost la linia de bază a unui gheţar major, având ocazia să arunce o privire chiar acolo unde „începe acţiunea”, a spus Schmidt.
DE CE SUNT IMPORTANTE NOILE DESCOPERIRI
Rezultatele cercetării dezvăluie „o imagine foarte nuanţată şi complexă”, a declarat pentru CNN Peter Davis, oceanograf la British Antarctic Survey şi autor principal al uneia dintre lucrări. Oamenii de ştiinţă au descoperit că, deşi gheţarul se retrage, rata de topire sub o mare parte din partea plană a platoului de gheaţă a fost mai mică decât se aşteptau. Rata de topire a fost în medie de 2 până la 5,4 metri pe an, potrivit studiului, mai puţin decât au proiectat modelele anterioare. Potrivit studiului, topirea este împiedicată de un strat de apă mai rece şi mai proaspătă de la baza gheţarului, între platforma de gheaţă şi ocean.
Însă „gheţarul este încă în dificultate”, a declarat Davis. „Ceea ce am descoperit este că, în ciuda unor volume mici de topire, există încă o retragere rapidă a gheţarului, astfel încât se pare că nu este nevoie de foarte mult pentru a-l dezechilibra”, a adăugat el.
Oamenii de ştiinţă au fost surprinşi şi de o a doua constatare. Ei au descoperit un peisaj glaciar subacvatic mult mai complex decât se aşteptau, dominat de terase ciudate în formă de scări şi crevase – fisuri mari care străbat platoul de gheaţă. Echipa de cercetare a constatat că topirea a fost deosebit de rapidă în aceste zone. Apa caldă şi sărată a fost capabilă să se strecoare prin fisuri şi crevase şi să le lărgească, contribuind astfel la instabilitatea gheţarului.
Descoperirile se adaugă altor studii alarmante care indică topirea rapidă a gheţarului. O cercetare din 2021 a constatat că platoul de gheaţă s-ar putea sparge în următorii cinci ani, iar anul trecut oamenii de ştiinţă au declarat că gheţarul Thwaites rezistă „ţinându-se cu unghiile”, pe măsură ce planeta se încălzeşte, având un potenţial de retragere rapidă în următorii ani.
Cea mai recentă cercetare oferă „piesele lipsă” pentru a afla exact cum se produce această schimbare, a spus Schmidt.
David Rounce, glaciolog de la Universitatea Carnegie Mellon, care nu a fost implicat în studiu, a declarat pentru CNN că cercetarea oferă „informaţii noi despre rapiditatea cu care se topeşte fundul platformei de gheaţă şi despre mecanismele prin care se topeşte, ceea ce este foarte important pentru a îmbunătăţi înţelegerea şi capacitatea de a modela modul în care Thwaites se va schimba în viitor”.
Davis a declarat că cercetarea poate ajuta la realizarea unor proiecţii mai precise cu privire la creşterea nivelului mării, care pot fi introduse în eforturile de atenuare a schimbărilor climatice şi de protejare a comunităţilor de coastă.
„În ciuda faptului că este atât de îndepărtat, consecinţele a ceea ce se întâmplă cu Thwaites vor avea un impact asupra tuturor”, avertizează Davis.
Sursa: Adevarul Zilei