Alexandra Păcuraru: Ne mor copiii! Modernizarea școlilor și internatelor, o sursă inepuizabilă de îmbogățire pentru liderii partidelor și pentru anumiți oameni de afaceri

Nu pot să trec cu vederea, și astăzi, tragedia din Odorheiu Secuiesc care a cutremurat întreaga țară, acolo unde un elev a murit după ce peretele s-a prăbușit peste el. David, căci așa îl cheamă, urma să împlinească 18 ani chiar în ziua de Crăciun. Băiatul juca la academia de handbal din oraș. Alte trei fete prinse sub zidurile prăbușite ale internatului au ajuns în stare gravă la spital. Imaginile tragediei sunt înfiorătoare.

În internat erau cazați aproximativ 100 de elevi însă, cum aveau program de voie, mulți dintre adolescenți erau plecați din clădire. Altfel, tragedia căpăta amploare. Câteva fisuri vizibile apărute în zidul exterior l-au alarmat pe pedagog, care a și început evacuarea. Cu toate acestea, în doar câteva minute, zidul imens a căzut. Patru copii au fost surprinși sub bucățile de cărămidă – trei fete cu vârste între 15 și 17 ani și David, băiatul de 17 ani care așa și-a găsit sfârșitul.

România Educată a președintelui Iohannis a eșuat. Văd tabloul ăsta tot mai des. Divergențele sunt aceleași ca întotdeauna: lipsa investițiilor din educație și majorarea salariilor dascălilor care sunt singura pătură socială importantă pentru prezentul și viitorul unei țări, dar pentru care Iohannis nu a găsit niciodată o soluție viabilă, cu toate că s-au cheltuit foarte mulți bani pentru acest proiect… eșuat lamentabil.

Ne mor copiii! Așa am ajuns. Modernizarea școlilor din România și a internatelor reprezintă o sursă inepuizabilă de îmbogățire pentru liderii partidelor politice și pentru anumiți oameni de afaceri ce au devenit prădătorii un sistem educațional deja putred. La primării se sifonează sume colosale de bani în numele renovării anuale a unităților școlare sau a tot felul de achiziții îndoielnice. De peste 34 de ani, în spațiul public sunt lansate serii de lozinci, fără vreo acoperire în realitate, cu privire la rolul și statutul educației în mersul societății românești. La aproape 8 ani de la lansarea a ceea ce am crezut cu toții că avea să fie proiectul său de mandat și, în sfârșit, educația ar fi intrat într-un proces de consolidare și reformare, cifrele și datele statistice ne demonstrează că președintele României a făcut fix opusul. Rând pe rând, toate guvernele nu s-au atins de educație.

Acum câțiva ani eram revoltată când citeam în presa internațională fel de fel de lucruri greu de digerat despre țara mea. M-am lecuit. Știu acum că de departe se vede mai bine. Aud des că „vrem o țară ca afară”. Dar de ce? Cei care ne pot oferi o viață ca afară suntem chiar noi, cei de aici. Tot poporul român, nu doar cei 42% care ies în orice condiții din case și merg cu demnitate și încredere la vot. Pentru asta decontăm scump la final de lună și decontăm și prin viață, se pare. Factura la întreținere nu se plătește cu promisiuni și minciuni. E nevoie de bani. Costurile sunt duble, triple pentru unii români, care au ajuns să dea bani grei pentru luxul de a avea un simplu acoperiș deasupra capului. Și, în timp ce aleșii patriei, i-ați văzut, se ceartă, nu știu cum să mai facă circ, să mai joace o piesă, nu știu cum să își mai împartă puterea și banii, noi nu știm cum să mai facem să supraviețuim.

Tinerii, de asemenea, nu se țin în țară cu promisiuni. România poate și vrea să fie reconstruită, românii pot și vor mai mult. Merităm o țară mai bună. Merităm stabilitate, dar și siguranță. Vreau să văd preocupare politică, de promovare a celor mai competenți oameni, sau de ce nu independenți, care pot lucra în echipă, care pot genera ceva bun pentru țara asta. Și nu scandal după scandal! Și moarte după moarte.

La ora actuală, suntem puși în fața unui tablou care arată falimentul național. Vedem, zi de zi, cum toată această faună socială face legea peste tot. Tinerii ajung să se drogheze. Lamentabil, nu? Așa arată România Educată promovată îndelung pentru voturi. Recentul caz Vlad Pascu, tânărul drogat care a intrat cu mașina într-un grup de tineri și care a omorât doi dintre ei. E un exemplu de ce se întâmplă când somnul autorităților naște monștri și ne distruge copiii. Oameni care profită de permisivitatea prea mare a autorităților. Sau poate legile sunt prea permisive sau autoritățile nu le aplică corect. De ce nu se interzic drogurile? De ce nu sunt aspru sancționați toți cei care vând și cei care consumă substanțe interzise ce pun în pericol viața lor și pe a cetățenilor? Avem moartea tânărului de 29 de ani care s-a aruncat de la etajul blocului în care locuia. Șocant este, însă, că fix cu o oră înainte să se întâmple tragedia, acesta a fost verificat de polițiști.

O bună parte din societatea românească post-decembristă s-a vrut în lumea liberă, numai că această așa-numită lume liberă a fost rău înțeleasă. De fapt, ce voiau oamenii era o schimbare de regim. Unii au înțeles că „a fi liber” înseamnă să faci tot ce-ți dorești, dar fără să respecți legi, norme sau nici măcar bunul-simț. Au înțeles că ești liber să furi, să te prostituezi, să faci scandal, să te droghezi, să ucizi. Și așa, până să se dezmeticească autorități, s-au înmulțit peste noapte hoții, răufăcătorii, speculanții, cămătarii, clanurile, traficanții de tot felul și încrengăturile mafiote. Când ți se face scârbă de clasa politică pe care, într-un fel sau altul, o girezi cu sau fără votul tău, când ajungi să-ți scoți din minte și inimă oameni doar pentru că fac parte dintr-un partid politic, atunci e semn că ceva nu merge în societatea în care trăiești.

Aproape fără excepție, unii politicieni și-au bătut joc de noi, de soarta României, de viitorul copiilor și nepoților noștri. Culmea neobrăzării este că aceiași oameni vin acum să ne ceară votul sau să îl cerșească, mințind cu aceeași seninătate cu care ne ucid speranțele. Asta mă sperie cel mai tare, că noi îi facem pe ei mari, nesimțiți și hoți. Nu mai reușesc să rezist să văd pe ecrane ce scriu sau declară acești oameni. O palmă mai rușinoasă pe obrazul acestei țări nu poate exista. O țară care nu îți cinstește tinerii și seniorii se adâncește în moarte. Mai avem curajul să spunem cuiva să nu plece peste hotare? La fiecare 5 minute, un român își depune CV-ul ca să plece la muncă în străinătate. Și îi înțeleg perfect. Aici, suntem limitați în propria viață. Păi când îi văd pe ai noștri care ne conduc că nu reușesc să se înțeleagă și se aruncă din scandal în scandal.

Majorările de pensii și salarii sunt doar praf în ochi pentru români! Asta pentru că bugetul pe anul viitor vine cu majorări de venituri, dar și de taxe. De la 1 ianuarie 2024 cresc impozitele, dar se scumpește și mâncarea. Și combustibilul va fi mai scump, pentru că acciza la carburanți se majorează cu rata inflației, adică cu 13,8%. De la 1 ianuarie 2024 va crește TVA pentru mai multe produse, inclusiv dulciurile și alimentele bio. Austeritatea bugetară începe din prima zi a anului, atunci când, totuși, pensiile vor fi mai mari, iar salariile unor bugetari vor crește. Nu la fel de bucuroși vor fi cei cărora nu li se vor mai da vouchere de vacanță și nici nu li se vor mai plăti orele suplimentare.

Suntem din nou la ceas de sărbătoare, clipele acelea din an încărcate de cadouri, de luminițe prin oraș, de plimbări la munte, ieșiri la zăpadă și mai ales, de colinde. E perioada când facem și mai ales așteptăm cadouri. Este timpul când făgăduim pentru a mia oara că o să o lăsam mai moale cu prostiile și că în anul care vine vom fi mai cuminți. Ne-am împotmolit în declarații și formulare în acest an. Am trecut prin schimbări pe care nimeni nu le anticipa, surprize pe care nu ni le doream și modificările apărute peste noapte. Am avut, așadar, parte de „cadouri” în fiecare lună, am stat cu sufletul la gură și am fost atenți la modificări, drame și tragedii, în încercarea de a ține ritmul. Inevitabil, am avut momentele noastre în care am uitat să ne mai bucurăm de clipe frumoase alături de cei dragi, mult prea obosiți sau mult prea plini de griji.

Am simțit de multe ori nevoia să luăm o pauză, dar ne-am gândit că nu ne-o permitem, că timpul ne presează și e scurt, că mai avem de tăiat multe lucruri de pe listă. Viața ne demonstrează că ne abatem deseori de la imaginea reală a realității. Acum, pe final de an, e moment de introspecție pentru fiecare dintre noi. Vă doresc să faceți alegerile înțelepte și, pe cât posibil, să eliminați din viața voastră ceea ce vă apasă. Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit să ne dăm mâna pentru o Românie Suverană! 

Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.