Una dintre cele mai interesante peșteri din Bistrița-Năsăud – Baia lui Schneider – a fost mutilată cu dalta de pseudoturiști care au ținut neapărat să plece acasă cu o bucată de aragonit. Semnalul de alarmă a fost tras de biologul Parcului Național Munții Rodnei, Claudiu Iușan.
Biologul bistrițean atrage atenția asupra faptului că în multe dintre peșterile deschise publicului se constată un fenomen care știrbește frumusețea mediului de aici: extragerea stalactitelor și stalagmitelor cu dalta. Unii dintre vizitatori, în loc să se mulțumească a le admira în starea lor naturală, țin morțiș să ia bucăți din acestea acasă.
Una dintre peșterile afectate de acest fenomen este Peștera lui Schneider din Munții Rodnei, care este considerată una dintre cele mai interesate peșteri din Bistrița-Năsăud. Intrarea se află la o altitudine de aproximativ 1100 m, pe versantul stâng al Văii Secii, în zona de obârșie a acestui mic afluent al Izvorului Băii (bazinul Someșului Mare). Localitatea cea mai apropiată este Valea Vinului, situată la 8 km de Rodna și la 49 km de Năsăud.
„În multe din peșterile deschise publicului se constată fenomenul de extragere a speleotemelor prin tăiere cu dalta. D]n păcate acest fenomen știrbește frumusețea mediului cavernicol. În cazul de față este vorba de Peștera Baia lui Schneider…..
Peștera Baia lui Schneider (Peștera din Dealul Popii) – 791 m lungime, se află pe versantul sud-estic al vârfului Păltinișului. Peștera a fost recartată în anul 1996 de către Clubul de Speologie „MONTANA” din Baia Mare. Galeria principală a fost ridicată cu teodolitul, galeriile laterale, cele de dedesubt și cele suspendate, au fost ridicate cu busola și clinometrul. Principalele acțiuni au constat în explorarea unor pasaje mai puțin explorate, cunoscute sau neexistente pe hărțile elaborate anterior, obținerea unei hărți complete, iar datorită măsurătorilor făcute cu teodolitul a crescut gradul de precizie. Astfel dezvoltarea actuală a peșterii de la Baia lui Schneider este 791,5 m cu denivelarea negativă de -38 m (date oficiale existente în Cadastrul Carstului din România – ISER București)„, a scris biologul Claudiu Iușan pe Facebook.
„Partea tristă a poveștii este că, într-un album foto făcut în anii 70 de Cristian Lascu, aragonitele din Baia lui Schneider apar integre. Asta în ciuda faptului că peștera a fost cunoscută încă din evul mediu și folosită ca adăpost de către localnici, plus activitatea de minerit care s-a desfășurat în peșteră. Adică aragonitul a fost cruțat vreo 500 de ani de oamenii unui timp pe care-l considerăm ”dark age”, și a dispărut în zece ani, sub dalta unei specii de om evoluat, contemporan„, a comentat Crin Triandafil Theodorescu, custodele Peșterii Izvorul Tăușoarelor din județul Bistrița-Năsăud.
Potrivit speologilor, principala caracteristică a peșterii și, în același timp, punctul ei major de atracție, o constituie abundentă cristalizărilor acciculare de aragonit. Un acoperământ de brăduleți centimetrici, albi, delicați și fragili îmbracă mari suprafețe de piatră pe pereți și tavan, trezind admirația vizitatorilor și punând semne de întrebare cercetătorilor.
Baia lui Schneider este una din foarte puținele peșteri ale României în care carbonatul de calciu nu cristalizează în forma bine cunoscută de calcit, ci în cea mult mai rară de aragonit.
Peștera are și o legendă. Potrivit localnicilor, în vremuri îndepărtate un minier din partea locului, pe nume Schneider, ar fi exploatat aur din această peștera, care mai apoi a fost botezată Baia lui Schneider. Prima cartare detaliată a pesterii a fost făcută în 1973 de către C. Goran si Oana Busuioceanu.
sursa foto: Claudiu Iușan