În această seară, în Piața Centrală a municipiului Bistrița, va avea loc rugăciunea ecumenică, de comemorare a incendiului care a afectat grav Biserica Evanghelică, în urmă cu 12 ani.
„Dacă atunci simbolul Bistriței părea distrus iar șansele ca el să redevină ce a fost păreau extrem de mici, iată că astăzi putem spune că cele mai optimiste speranțe de acum 12 ani sunt deja cu mult depășite iar faptul că peste 2 ani se va finaliza reabilitarea completă a acestui monument istoric reprezintă o binemeritată răsplată pentru toți cei care au contribuit la acest efort comun.
Le mulțumesc încă odată în numele cetățenilor Bistriței și îi asigur că implicarea și susținerea lor a fost deosebit de important în acest demers.
Și poate mai important decât faptul că Biserica Eveanghelică renaște astăzi este acela că solidaritatea pe care a declanșat-o acest trist eveniment ne face să privim cu încredere spre viitor și să realizăm că astfel de încercări ne pot face mai buni indiferent de ambițiile și pasiunile care, uneori, par a domina viața noastră„, a transmis primarul Bistriței, Ovidiu Crețu.
În urmă cu 12 ani, pe 11 iunie 2008, la ora 19.40, turnul Bisericii Evanghelice a fost cuprins de un incendiu devastator. Era chiar în preajma celui de-al doilea tur al alegerilor locale, iar la cârma Primăriei Bistrița se afla Vasile Moldovan, care candida pentru un nou mandat de primar.
Doi martori oculari au afirmat la acea vreme că au vazut cum focul a pornit din partea de jos a schelei din lemn, montată în jurul turnului bisericii și a cuprins-o foarte repede. De asemenea, un polițist comunitar a declarat că focul a pornit de jos, de la baza turnului. Când el a văzut flacăra, aceasta era de dimensiunea unui boschet și dintr-o dată a ajuns sus; copii nu erau prin preajmă și nici alte persoane.
Cu toate acestea, după mai bine de un an de anchetă, Poliția bistrițeană a anunțat drept vinovați de producerea tragediei trei minori de 12, 14, respectiv 15 ani, care proveneau din familii defavorizate. Potrivit declarațiilor oficiale de la acea vreme, cei trei copii s-ar fi jucat la baza turnului, unde ar fi aprins cu o brichetă niște folii din plastic. Ulterior, peste acest caz s-a așternut tăcerea.
Biserica Evanghelică, aflată în centrul orașului Bistrița, este un monument de arhitectură reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania. Cu o înălțime de 75 m, se află pe locul al 5-lea între bisericile din România. Turnul ei este însă cel mai înalt turn medieval din țară, deoarece singura biserică medievală dintre cele patru care o întrec în înălțime – cea de la Cluj – are turnul din epoca modernă.
Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost Johannis plebanus de Bystricia care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale pe anii 1332–1333. Prosperitatea economică datorată unei activități meșteșugărești și comerciale tot mai active, precum și înlesnirile majore acordate bistrițenilor de către regina Elisabeta, mama împăratului Sigismund de Luxemburg, au încurajat cetățenii să înalțe o nouă biserică.
Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici romanice cu trei nave, având un cor poligonal și două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea. Într-o a doua etapă, biserica a fost reconstruită în stilul unei bazilici gotice: navele sunt despărțite prin stâlpi octogonali, care au luat, odată cu refacerea bolților din veacul al XVI-lea, în partea superioară o formă cilindrică. În biserică și în cimitirul perimetral au fost ridicate mai multe altare și capele amintite în documentele vremii. Un exemplu în acest sens este un altar închinat apostolilor Petru și Pavel ce a fost ridicat în biserică la 1499.
O a treia etapă de construcție începe în 1475 și este finalizată în 1520. Biserica devine o biserică hală în stil gotic. Așa cum figurează în planurile mai vechi ale orașului, avea o incintă de zid pe al cărui traseu va începe în anul 1487 edificarea unui turn de apărare și supraveghere a orașului. Includerea turnului în corpul bisericii va duce la demolarea turnului nordic și ridicarea unui turnuleț cu scară în spirală prin care se asigură un acces independent spre turnul nou construit. Între acesta și turnul orașului s-au păstrat două ferestre din vechea fațadă din secolul X.
În 1478, după demolarea unuia dintre cele două turnuri ale bazilicii romanice, s-a început construirea, alături de turnul păstrat, a unui nou turn care era inițial plasat în afara zidurilor bisericii și care va fi legat, prin lucrări de zidărie și tâmplărie, abia în 1487. De la început, turnul a aparținut orașului, rolul lui fiind preponderent acela de pază și supraveghere în vremuri de primejdie, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul a fost construit în mai multe etape: în 1487 s-a ajuns până la mijlocul etajului al doilea, după cum arată cifra 1487 săpată pe peretele exterior nordic, anul 1509 este săpat apoi la marginea superioară a peretelui nordic la etajul trei, la nivelul patru este înscris anul 1513, iar la etajul ultim al cincilea este menționat anul 1519, deși lucrările vor fi finalizate, așa cum reiese din registrul de socoteli al Primăriei, abia în 1544. Concomitent a fost montat în turn un ceas care la 1521 era în reparație și căruia, la 1570 i se vopsea cadranul și i se aureau limbile pentru o mai bună vizibilitate.
În timpul marelui incendiu din 1857, turnul a ars fiind apoi refăcut în partea superioară. Cu acest prilej, în 1861, a fost montat și ceasul aflat în uz astăzi. În paralel cu lucrările de edificare a actualului turn au loc și lucrări de renovare a restului bisericii ale cărei nave sunt consolidate și completate cu portalurile bipartite de pe laturile de nord și sud specifice goticului târziu, iar corul amplificat. În anul 1533, episcopul Transilvaniei răspunde pozitiv dorinței enoriașilor din Bistrița de refacere a bisericii. În această etapă constructivă vechiul plan bazilical face loc unei desfășurări planimetrice de tip hală. Pentru finalizarea acestor lucrări se încheia, la 17 ianuarie 1560, un contract între consiliul orășenesc și arhitectul Petrus Italus, originar din Lugano pentru refacerea și consolidarea bisericii parohiale, în valoare de 3000 de florini. Încheiate în anul 1563, după cum consemnează și inscripția de pe aticul portalului vestic, lucrările meșterului elvețian au încorporat în structura și aspectul bisericii parohiale din Bistrița elemente noi ale limbajului plastic renascentist. Cu această ocazie, fațada vestică se schimbă fundamental prin construirea unui pilon de zidărie de dimensiuni impresionante care își are corespondența în spațiul polonez – de unde și denumirea de atic polonez.
În anii următori biserica nu mai cunoaște refaceri majore, dar în urma incendiului din 1857, când este distrus acoperișul și ceasul turnului, va fi refăcut ultimul etaj al acestuia în stilul neogotic. Ultima renovare a monumentului s-a realizat în 1926 după planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig. Atunci a fost zugrăvit în culoarea actuală interiorul și a fost introdusă lumina electrică. Datorită unor fonduri proprii, a unor donații substanțiale ale foștilor locuitori ai Bistriței, fațada de vest a putut fi consolidată și parțial renovată.