Poetul Vasile Dâncu, tatăl fostului vicepremier – Vasile Dâncu, s-a stins din viață, duminică noaptea, la vârsta de 79 de ani.
Sociologul și politicianul Vasile Dâncu este în doliul. Duminică noaptea, tatăl său, poetul-țăran Vasile Dâncu a încetat din viață, la vârsta de 79 de ani.
„A fost un fenomen: un țăran autodidact care și-a depașit condiția. A plecat din sat de două ori: prima dată să intre în Istoria Literaturii și Acum. Sper ca Dincolo să fie acea lume pe care a trăit-o, a visat-o și scris-o în cărți!
«Chiar de n-am acoperire-n aur
pentru multe
din versurile mele
tu iartă-mă, zeiță,
sunt truditor cu sapa.
Lasă-mă la miezul
fiecărei nopți
când nimeni nu-i în templu
să vin și să-ți închin
a mea pentru tine
de laudă cântare.»
(Pentru Minerva) „, a scris pe Facebook, nepotul său Vasile George Dâncu, directorul Editurii Școala Ardeleană.
Poetul-țăran Vasile Dâncu s-a născut pe 11 mai 1939 și a trăit în Runcu Salvei, județul Bistrița-Năsăud. A fost apreciat în lumea scriitorilor pentru poezia sa cultă, în ciuda faptului că a trăit toată viaţa în satul în care s-a născut, într-o casă aflată în vârful dealului, la o distanţă considerabilă chiar şi de centrul localităţii.
Irina Petraş, preşedinta Uniunii Scriitorilor din Cluj, l-a prezentat pe poetul Vasile Dâncu ca pe un „ţăran aristocrat” şi un poet de la care se poate învăţa ce înseamnă exodul şi înrădăcinarea, esenţiale pentru fiecare scriitor.
„Odată înrădăcinarea, care înseamnă aşezarea lui de ţăran aristocrat în satul la care ţine, între colinele pe care le iubeşte, aşezat la temelia lumii. Deci este această înrădăcinare a omului care se ştie al locului, care cunoaşte istoria şi suferinţele acestui loc. În acelaşi timp, dobândeşte dor de ducă pe care şi-l satură cu ajutorul cărţilor. Vasile Dâncu este ţăranul care şi-a dus biblioteca în vârful dealului şi cu această bibliotecă a reuşit să călătorească mai mult decât noi toţi, pentru că o face cu libertatea celui care călătoreşte cu gândul. Nu e deloc de mirare că în poemele lui apar nenumărate nume de mari scriitori, citează cu dezinvoltură de la Socrate la Shakespeare, de la Cervantes la Dostoievski„, a spus Irina Petraş.