Obiceiuri de Bobotează: Hâzii din Chintelnic alungă spiritele rele din sat

Înainte de Bobotează, în satul bistrițean Chintelnic se practică un obicei aparte, nemaiîntâlnit în alte zone, cel al Hâzilor. Boboteaza, ca orice sărbătoare, începe și la Chintelnic din ajun. Este, ziua când preotul umblă cu Iordanul prin sat.

Ajunul Bobotezei este una dintre cele mai însemnate zile din an pentru că pregătește o mare sărbătoare religioasă. În această zi se ajunează, adică nu se mănâncă de frupt sau de dulce, ci numai de sec, oamenii crezând că sacrificiul postului le va aduce mai multă bogăție în noul an. Feciorii și fetele, mai ales, nu mănâncă nimic până seara sau chiar până a doua zi dimineața, pentru a avea noroc și pentru a-și putea găsi perechi cât mai frumoase și mai harnice.

Mai întâi trece pragul casei preotul

În zorii zilei, preotul face sfințirea apei în biserică și apoi porneste cu crucea sau cu Botezul pe la casele enoriașilor săi, începând, de obicei, de la cel care locuiește mai aproape de biserică. După datină, preotul este însoțit de cantor, care poartă o cofiță cu apă sfințită și un mănunchi de busuioc legat cu lână roșie, și de un grup de băieți care strigă pe ulițe dând de știre întregului sat că au pornit cu crucea. Preotul trece cu agheasma din casă în casă, fiind întâmpinat de fiecare gazdă în pragul porții cu câte o lumânare aprinsă în mâna dreaptă. Preotul este cel care intră primul în casă, moment în care începe sa cânte “În Iordan botezându-te tu, Doamne”.

După ce sfinteste toate încaperile casei, preotul se așează lângă masă, cu fața spre ușa și așteapta ca gazdele să vină în ordinea vârstei, pentru a săruta crucea. Satul are peste două sute de case, așa că preotul umblă cu crucea până seara târziu, după care în fiecare locuință din Chintelnic sunt așteptați Hâzii (n. r. – substantiv desemnând persoane hidoase, slute)

Prilej de amuzament

Hâzii populează ulițele satului an de an, de mai bine de jumătate de mileniu. Unici în țară, Hâzii sunt săteni care se costumează care de care mai urât și colindă apoi ulițele localității, fără să ocolească nicio gospodărie, pentru a alunga spiritele rele.

Obiceiul întâlnit doar în Chintelnic are origini păgâne, dar a căpătat valențe creștine și a supraviețuit secolelor în aceeași formă.

Potrivit tradiției, Hâzii își fac apariția în grupuri mici pe ulițele satului și sunt prilej de bucurie și amuzament pentru oamenii satului. Intrarea lor în case se produce abia după ce primesc aprobare din partea gazdelor, cărora li se adreseaza cu întrebarea : “Primiți Hâzii?”.

Hâzii sunt de fapt copii, tineri și bătrâni din sat, care poartă pe față măști. Băieții se deghizează în fete și imită, astfel, un alai de nuntă. Nici batrânii nu se lasă mai prejos, și, mascati și ei, spun că umbla cu Moartea prin sat. Pentru a nu fi recunoscuți, mascații își schimbă vocile, unii dintre ei interpretând chiar și câte o scurtă scenetă amuzantă, primind apoi drept recomensă din partea gazdelor pancove și prăjituri de post.

Costumele Hâzilor sunt straie populare sau haine vechi. Măștile figurează moși, babe, doctori, ofițeri, miri, nași, urși, căței etc. La confecționarea acestora se întrebuințează materiale simple, de obicei bucăți de pânză, pe care se conturează și apoi se decupează ochii, gura și nasul, dimensiunile exagerate ale acestora exprimând grotescul. Se folosesc și masti confecționate din carton sau plastic, reprezentând perrsonaje din basme. Unii recurg la înnegrirea feței cu funingine sau la albirea ei cu faina. În reprezentarea Morții, se folosesc dinți confectionați dintr-un cartof crestat, care, împreună cu buzele, formează o gură proeminentă, ce stârnește instantaneu teamă sau zâmbete.

Colinda Hâzilor încheie ciclul sărbătorilor de iarnă, la Chintelnic fiind credința că aceștia alungă duhurile rele care ar fi rămas în sat.