Deputatul USR Cristina Iurișniți a participat, sâmbătă, la un marș împotriva violenței în familie, care a avut loc în Capitală. Potrivit acesteia, agresiunile suportate de femeile din România nu sunt sancționate nici de comunitate, nici de statul român. Asta în condțiile în care, una din patru femei este agresată fizic și sexual, iar 90% din persoanele care cer ordin de protecție, sunt femei.

 

 

Deputatul bistrițean spune că este nevoie ca violența asupra femeilor să fie denunțată public și totodată comportamentul agresorilor, condamnat.

Trebuie să spunem fiecărei femei: NU EȘTI SINGURĂ! Fiecare acțiune de condamnare a violenței împotriva femeilor ne aduce mai aproape de o lume în care femeile trăiesc în siguranță.

Este nevoie să ne arătăm solidaritatea față de toate femeile care au fost sau sunt nevoite să supraviețuiască violenței. 

Este nevoie să denunțăm public violența asupra femeilor și să condamnăm comportamentul agresorilor. În fiecare zi suntem martori la agresiuni asupra femeilor care nu sunt sancționate nici de comunitate, nici de statul român„, declară Cristina Iurișniți.

Femeile sunt prizoniere într-o cultură a violenţei în care victimele sunt sistematic acuzate, stigmatizate, învinovățite„, subliniază aceasta.

În acest context, Cristina Iurișniți citează și câteva cifre oficiale. Potrivit acesteia, 26% din omoruri au avut loc în familie în 2017, conform datelor Ministerului Public, IGPR și INML); din 36.245 de fapte de violență în familie sesizate în 2017, au ajuns în instanță doar 4% (1.491 inculpați); 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său (FRA, 2014), iar 90% dintre victimele care cer ordin de protecție sunt femei.


Cristina Iurișniți spune că scopul acestui marș este condamnarea comportamentului agresiv al acelor bărbați care consideră că au dreptul să amenințe și să-și lovească partenera sau fosta parteneră de viață, să violeze atunci când nu primesc consimțământul pentru actul sexual, să adreseze obscenități pe stradă și în mijloacele de transport în comun sau să hărțuiască sexual eleve, studente sau colege de muncă.

Atragem atenția asupra obstacolelor cu care se confruntă diferite grupuri de femei la intersecția dintre gen și alte identități, care sunt discriminate din mai multe motive în același timp: pentru că au venituri mici, pentru că nu au un loc de muncă, pentru că au dizabilități, pentru că sunt femei rome sau care fac parte dintr-o altă minoritate etnică sau religioasă, imigrante, LBT, lucrătoare sexuale. Atragem atenția asupra presiunii sociale la care sunt supuse femeile, indiferent de grupul din care provin sau de vulnerabilitățile lor, de a ascunde actele de agresiune comise asupra lor de bărbați.

Transmitem un semnal de alarmă asupra atacului la care este supus dreptul femeilor de a decide asupra propriului corp. Ne aflăm în fața unui val de conservatorism, atât în Europa, cât și în România, care are pe agendă restrângerea dreptului la avort și accesului la mijloace de contracepție. Răspândirea și promovarea acestor idei este tot o formă de violență la adresa femeilor.

Reamintim celor care afirmă că în familia tradițională nu există violență câte apeluri la 112, câte plângeri, câte procese, câte omoruri au loc anual în incidente de violență în familie. Dacă negăm existența fenomenului, acesta nu va dispărea„, arată Iurișniți.

Deputatul USR de Bistrița-Năsăud spune că există voci în societatea românească care critică ratificarea de către România a Convenției de la Istanbul.

Acestora vrem să le spunem răspicat că nu vom permite niciun pas înapoi! Statul român are datoria să continue procesul de armonizare a legislației naționale pentru a cuprinde toate prevederile Convenției, ceea ce va asigura o protecție reală pentru victimele violenței.

Ne revoltă că Statul nu alocă suficiente fonduri pentru prevenirea și combaterea violenței. Niciodată nu sunt bani pentru salvarea vieților femeilor. Viețile femeilor și copiilor victime ale violenței domestice poate ar fi putut fi salvate din 2012 până în 2018 cu mai puțin de 436 milioane de lei.

Există voci în societatea românească care neagă gravitatea violenței asupra femeilor. Acestora dorim să le transmitem un mesaj ferm: este inacceptabil să minimalizați dramele prin care trec mii de femei! O astfel de atitudine înseamnă complicitate cu agresorii, punct”, transmite Cristina Iurișniți.

Potrivit deputatului bistrițean, cer care luptă împotriva violenței asupra femeilor cer statului să aloce fonduri de la bugetul de Stat pentru programe de prevenție, conștientizare și educație, să modifice de urgență legislația astfel încât să existe un sistem de supraveghere a agresorilor folosind brățări electronice, dar și să modifice de urgență Codul Penal astfel încât cercetarea agresorilor să continue chiar dacă victima își retrage plângerea.

De asemenea, instituțiile responsabile ale statului să se sesizeze din oficiu în cazul violenței împotriva femeilor pentru un număr de 10 zile de îngrijiri medicale, corespunzător realităților trăite de femei, nu de 90 de zile de îngrijiri medicale cum este specificat în prezent, să existe personal specializat și format pentru a gestiona eficient cazurile de violență împotriva femeilor, ținând cont de riscul de re-traumatizare a victimei, să existe cel puțin un adăpost special pentru femeile victime ale violenței împotriva femeilor în fiecare județ, dar și să se înființeze centre specializate pentru cazurile de violență sexuală, cu personal specializat care să acţioneze în interesul victimelor, prin consiliere psihologică şi consiliere legală.

Iurișniți  mai arată că trebuie să se aplice legea corect și să se sesizeze din oficiu instituțiile responsabile ale statului atunci când află că există cazuri de acte sexuale cu minore;; să existe colaborare între instituții ori de câte ori este tratat un caz de agresiune în familie, viol, hărțuire sexuală, exploatare sexuală. Poliţia, Justiția şi sistemul medical trebuie să fie instituţii de suport real pentru victime. Reprezentanţii instituţiilor trebuie să trateze victimele cu demnitate şi profesionalism pentru a le încuraja să aibă încredere să depună plângere şi să raporteze agresiunea; să existe programe de educație, consiliere și terapie pentru agresori în fiecare județ; să transmită un semnal de toleranță-zero în ceea ce privește violența asupra femeilor și să includă în educație noțiuni despre egalitatea de gen și pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și să existe mijloacele legale pentru stoparea difuzării de emisiuni care degradează femeile, promovează o cultură a violenţei şi transformă violenţa în divertisment.